Susţine

Înscrie-te în PNȚCD

Dacă vrei sa fii membru al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat descarcă această cerere de adeziune, completeaz-o, semneaz-o și mergi la cel mai apropiat sediu PNȚCD din localitatea ta.

Adresa de e-mail: secretariat@pntcd.ro

Cerere de adeziune

Promovează PNŢCD

Promovează PNŢCD afișând un banner pe site-ul tău.

Facebook

Rămâi în legătură cu noi prin pagina noastră de Facebook.

3 Mai 2016

Desăvârşirea este visul meu cel mare

13118859_1704159139871587_8607861037433864128_n

S-a născut la 28 noiembrie 1957, în satul Corneşti, raionul Ungheni, în familia lui Vasile şi Ana Gorea.
A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii de Stat din Moldova(1982), apoi Facultatea de Drept a aceleiaşi instituţii (1990).
Începând cu anul 1975 a lucrat în calitate de profesoară, director adjunct pentru educaţie, apoi primar, în două legislaturi, al comunei Bahmut, raionul Călăraşi (1981-1986), apoi inspector şcolar în cadrul Ministerului Învăţământului (1986–1990) şi lector la Universitatea Pedagogică Ion Creangă (1989–1990).
În calitate de inspector în cadrul Ministerului Învăţământului contribuie la introducerea sistemului de învăţământ românesc în Republica Moldova, iar în anul 1990, în funcţia de prim-director, fondează Liceul român-englez „Mircea Eliade” din Chişinău, prima instituţie de acest gen din sistemul preuniversitar.
Este soția lui Nicolae Costin, lider al mişcării de eliberare naţională din Basarabia, deputat în primul Parlament ales în mod democratic al R.Moldova (1990-1994), preşedinte al consiliului municipal şi primul primar general al municipiului Chişinău (1990-1994).
În perioada 1990-2012 a publicat zeci de articole şi interviuri pe teme legate de afirmarea valorilor general-umane, spiritului creştin, unitatea culturală şi naţională, integrarea europeană etc.
După moartea suspectă a soţului său, se angajează politic în promovarea ideilor pentru care luptase Nicolae Costin. Se implică plenar în susținerea grevelor şi manifestărilor liceenilor, studenţilor şi pedagogilor, la care s-au alăturat intelectuali și muncitori din întreaga Republică, pentru apărarea dreptului românilor basarabeni de a studia limba română şi istoria românilor (1993-1995).
Sub presiunea manifestanților, guvernul agrarian este nevoit să renunțe la intențiile sale, iar comitetul de grevă, decide să înainteze candidatura Iuliei Gorea Costin la alegerile prezidențiale din 1996, pentru promovarea, prin intermediul campaniei electorale, a drepturilor românilor basarabeni la valorile naționale și democratice.
Întrucât pentru procesul de transformări democratice R. Moldova avea nevoie de sprijin european, începând cu anul 1997 Iulia Gorea Costin acceptă să îndeplinească funcţia de Reprezentant Permanent al Republicii Moldova la Consiliul Europei, cu sediul la Strasbourg (Franţa), punând bazele primei misiuni diplomatice a R.Moldova pe lângă această prestigioasă organizaţie pan-europeană.
În perioadă 1997-2001 a impulsionat semnarea şi ratificarea a peste 60 de Convenţii Europene, contribuind astfel la promovarea unui nou sistem de valori în R.Moldova, la obținerea numeroaselor programe de asistență pentru democratizarea societății moldave, la deschiderea accesului pentru cetăţenii R. Moldova către Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), inclusiv în cazul Ilaşcu şi cel al Mitropoliei Basarabiei, a purtat discuţii esenţiale care au condus la internaţionalizarea dosarului regiunii de Est (transnistreană) şi la includerea Republicii Moldova în Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, a menţinut un dialog permanent între oficialii europeni şi moldoveni, organizând zeci de vizite reciproce la Strasbourg şi Chişinău.
Din 1998 până în 2001 îndeplineşte concomitent şi funcţia de reprezentant al Republicii Moldova în Consiliul Director al Fondului de Dezvoltare Socială al Consiliului Europei, actualmente Banca de Dezvoltare a CoE.
În aprilie 1999 este numită Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar, Reprezentant Permanent al Republicii Moldova la Consiliul Europei.
În noiembrie 2000, urmare a contribuției aduse pentru includerea pe ordinea de zi a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei a problematicii regiunii de Est(transnistreană) și pentru organizarea dezbaterilor în cadrul Comitetului mixt (membrii biroului permanent al APCE și CM al CoE) în urma căruia Federația Rusă este nevoită să desființeze Comisia Evghenii Primacov, care propunea noțiunea de stat comun/ federalizarea R.Moldova, drept soluție de rezolvare a problematicii transnistrene, devine prima femeie din spaţiul românesc căreia îi este acodat gradul diplomatic de Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar.
În 2001, după alegerile parlamentare, în care comuniştii obţin majoritatea, refuză să promoveze politica lor agresivă antiromânească/antieuropeană şi este retrasă din funcţiile deţinute la CoE.
Din 2003 activează în cadrul Oficiului pentru gestionarea relaţiilor cu R.Moldova, apoi în cadrul Înaltului Reprezentant pentru R.Moldova, contribuind la dezvoltarea relaţiilor şi apropierea românilor de pe ambele maluri ale Prutului în baza legăturilor speciale, bazate pe coordonate comune de cultură, de civilizaţie și promovând standardele politice şi economice occidentale, sub conceptul Politicii Europene de Vecinătate.
Este preşedinte fondator al Asociaţiei Europene de Strategii Politice.

Raia Rogac: – Doamna Iulia Gorea Costin, cine sunt acele persoane simple, dar şi personalităţi, care v-au marcat destinul, exemplul şi sfaturile cărora le-aţi urmat şi le urmaţi în continuare?
Iulia Gorea-Costin – Părinţii mei mi-au fost modelele stimulatoare. Curajul, rezistenţa şi credinţa lor m-au mobilizat să perseverez, în pofida tuturor vicisitudinilor. Povestea vieţii lor m-a marcat din copilărie. Ambii părinţi au rămas orfani de la o vârstă fragedă. Deposedaţi, în perioada sovietizării, de moştenirea părintească au reuşit să supravieţuiască războiului, foametei organizate şi s-au salvat ca prin minune de deportările în „Siberiile de gheaţă”. Mama ne povestea că atunci când într-o noapte la poarta casei a oprit mașina, care-i aduna pe cei înscriși ”în lista morții”, tocmai o alăpta pe sora mea mai mare, Elena. Nemulțumit că nu l-au găsit și pe tata, șeful a lăsat doi soldați s-o păzească pe mama și a mers să-i adune și pe alți consăteni. În timp ce soldații stăteau cu puștile îndreptate asupra ei mama se ruga:
” Doamne, dacă ești cu adevărat, dă-mi un semn. Ajută-mă să–mi salvez copilul”. A urmat ceva greu de înțeles cu mintea umană: unul din soldați a mers după țigări, iar celălalt a adormit. Mama, înțelegând aceasta drept un semn divin, a ieșit în fugă din casă, a traversat în miez de noapte cu sora la piept grădinile vecinilor și s-a ascuns în pădure, unde s-a întâlnit într-un târziu cu tata. Au urmat nopți nedormite de foame și frig, dar și de frica că țipetele copilului flămând ar putea fi auzite…
Tata povestea cum a trecut înot prin apa rece ca gheața a râului Oder, cum era să treci prin ploaia de gloanțe și explozii și să ajungi până la Berlin, purtând la piept o cărticică de rugăciuni – Visul Maicii Domnului. Credința i-a salvat pe părinții mei de fiecare dată. Tata își făcuse din legile creștine un mod de viață, un fel de a fi. Mama parcurgea în fiecare duminică şi zi de sărbătoare creştină, cu noi, copii în brațe, circa 10 km, trecând prin câteva sate pentru a ajunge la slujbele din biserica din Hârcești (cea din satul copilăriei mele, Sinești , Ungheni era închisă).
La sărbătorile creștine, de Paşti, Crăciun sau Anul Nou toată familia se aduna împreună sub o aură magică, în hăinuţe, neapărat noi, în casa proaspăt văruită, în jurul mesei cu mâncăruri tradiţionale, preparate de mama.
R.R: – Profesorii din şcoală v-au orientat să deveniţi cadru didactic?
I.G.C: Mi-au amplificat dorința de a cunoaște și a împărtăși din cunoaștere … Când am mers la școală știam deja să citesc, recitam pe de rost balada Miorița și alte poezii, cu care ne delecta tata în serile lungi de iarnă, cântam cântece din repertoriul Mariei Tănase și Ioana Radu, pe care le îngâna mama. Prima învățătoare, dna Larisa Cătană, a avut grijă să-mi stimuleze dorința de reușită, îmi încredința mereu noi sarcini.
R.R: Cariera dumneavoastră se împleteşte fericit cu sintagma „prim-primă…”: primul primar de 25 de ani…, primul director al Liceului „Mircea Eliade”, primul Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar … etc. Ca şi în alpinismul de performanţă, dar aţi escaladat munţii vreo dată? Ştiu că aţi călătorit mult.
I.G.C: Am avut bucuria să admir taina şi măreţia munţilor începând cu Carpaţii/ Bucegi cu Babele, Sfinxul şi vârful Omul, Făgăraş cu vârful Moldoveanul până la Alpi şi Dolomiți în Italia, Mont Blanc în Franţa, Perinei în Spania, Munţii Wetterstein şi Pădurea Neagră, de unde izvorăşte Dunărea, în Germania, Innsbruck – inima Alpilor în Austria, Jura şi Materhorn în Elveţia şi Himalaya în Tibet şi Nepal, Garhwal, de unde izvorăşte Gangele, în India, Anzii în Peru cu vechiul oraş incas, Machu Picchu, Munţii Chinei şi Zidul Chinezesc, Anzii Cordilieri cu Lacul Titicaca (Lacul frumos) şi Insulele plutitoare…Dar Înălţimea munţilor şi adâncurile mărilor/oceanelor mi-au amintit de fiecare data că adevăratele înălţimi şi profunzimi, pe care avem de escaladat, se află în sufletul şi inima noastră-taina lumii și întregului Univers.
R.R.: Aţi întâlnit prin lumea mare basarabeni care şi-au împlinit destinul departe de vatra strămoşească? Mă refer nu doar la prosperitatea materială, în primul rând la cea profesională. Cum credeţi, nu s-ar putea crea un Club al basarabenilor din afară pentru a alcătui o enciclopedie a personalităţilor de origine basarabeană? La sigur am descoperi multe lucruri interesante. Eu personal ştiu doar de un singur laureat al Premiului Nobel cu sorginte de la noi.
I.G.C.:Cu părere de rău, nu prea ne cunoaştem personalităţile, nu totdeauna știm să le purtăm respect şi recunoştinţă cât sunt în viață. E nevoie de efort pentru a descoperi/cunoaşte și recunoaște valorile umane… Am avut o discuţie în acest sens cu ex-preşedintele Emil Constantinescu, care se referea la necesitatea organizării unui forum/sfat al personalităţilor notorii din lume de origine basarabeană și editarea, în consecinţă, a unei enciclopedii.
La Strasbourg și la București m-am străduit că ajut la promovarea personalităților și valorilor autentice, organizând expoziții de pictură, spectacole, lansări de cărți, CD, filme, între care spectacolele jubiliare ale maestrului Eugen Doga „ În oglinda clipelor” și „Toamna romantică” la Ateneul Român și Lumină din LUMINĂ, „Taina care mă apără”, În memoriam Grigore Vieru la Sala Palatului, București, Medalion regizoral „Clopotul reînvierii” la Muzeul Țăranului Român, Concursul literar de poezie și eseuri „Limba română este patria mea, proiecția de filme „La izvoarele sărbătorii Zilei Limbii române”, la cinematograful Patria din București, „Să ne cunoaștem Patria”, proiect pentru copiii și veteranii de război din regiunea de Est( transnistreana) a Republicii Moldova, „O carte pentru inimă și suflet”, pentru elevii din Bucovina, „De la Podul de flori la Podul de carte – caravana de carte românească” , pentru școlile din R.Moldova, și, în special, pentru cei din regiunea de Est (transnistreană a R.Moldova). Și Asociația Europeană de Strategii Politice pe care am fondat-o își propune să contribuie la promovarea valorilor general-umane, la susținerea procesului de afirmare a tinerii generații, la impulsionarea celei mai importante activități umane-creația.
R.R.: Spuneaţi undeva că suntem în faza de tranziţie de la lumea preponderent materială la cea preponderent spirituală, oare chiar aşa să fie?
I.G.C.: Tranziţia ţine de transcenderea nivelurilor de conştiinţă, de înţelegerea faptului că suntem întâi de toate Suflet/Spirit, parte cu toţii din marele Spirit omniprezent, omnipotent, omniscient…Se pare că aceasta ar fi condiția pentru depășirea crizei morale, materiale și generale cu care se confruntă omenirea în prezent.
Un semnal concludent de sesizat în acest sens a fost și rugămintea adresată de George Mario Bergoglio, noului Papă Francisc către credincioșii, adunați în Piața Sfântul Petru din Roma, de a se ruga pentru el și a-l binecuvânta, pentru ca și el, la rândul său să-i poată binecuvânta.
Un exemplu de creștinism autentic găsim și în volumul „Mărturii despre suferinţele românilor din Basarabia”, carte editată în 2012, seria Sfinţii închisorilor, cu genericul: „Să nu ne răzbunaţi.” Și sistemul de valori europene spre care tindem conține premize pentru înălțarea nivelului de conștiință.
R.R.:Nu v-a tentat să urmăriţi în timp rolul celor peste 60 de convenţii internaţionale semnate si ratificate de R. Moldova în perioada în care aţi fost Ambasador Extraordinar si Plenipotenţiar la Strasbourg?
I.G.C.:Semnarea şi ratificarea oricăror Convenţii internaţionale este precedată, de regulă, de racordarea legislaţiei interne la prevederile internaţionale, de o unitate de valori ce necesită a fi cultivat in inimi și spirit. De aceea în cadrul Consiliului Europei este prevăzută procedura de monitorizare, sunt aleşi raportori din cadrul membrilor Adunării Parlamentare, care supraveghează acest proces.
R.R.: Experienţa pe care aţi acumulat-o în domeniile politic şi diplomatic, plus opiniile exprimate public, numeroasele interviuri acordate, ar putea constitui subiectul unor cărţi interesante. Pe când să ne aşteptăm la apariţia lor?
I.G.C.: Considerațiile dvs. constituie încă un argument la cele care m-au mobilizat să încep lucru asupra unui volum în curs de apariţie.
R.R.: Cum se va numi?
I.G.C.:Cartea se va numi „Doar Lumina.” E despre urcușul anevois spre înțelegerea puterii divine din noi, spre conștientizarea adevăratului sens al sintagmei cu care începe Biblia- cartea cărților: „La început a fost Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu.”(Ordinea cuvintelor în manuscrisul grec este Dumnezeu era Cuvântul…)
R.R.:Cum credeţi acum că omenirea e pe treaptă de evoluţie sau invers?
I.G.C Înclin să cred că omenirea a alunecat îndeajuns de la sacru la profan și e foarte aproape de renaștere, de înțelegerea propriei divinități.
R.R.Nu-mi pot imagina viaţa fără lecturi, cât timp vă rămâne pentru cititul zilnic şi care metodă preferaţi, clasică sau virtuală?
I.G.C.: Am citit și citesc mult. Îmi amintesc că în copilărie am recitit de câteva ori cartea „Goya” de Lion Feuchtwanger, despre personalitatea lui Francisco Goya, pictorul pentru care capacitatea de clarvedere, devenise povară şi motiv de prigoană(în ultimii ani ai vieţii picta viziunea sa asupra sufletului, celor care se doreau înveșniciți în picturile lui).
M-au impresionat întotdeauna marii creatori, cei care au contribuit la renaşterea prin Spirit. Mă refer la Johann Sebastian Bach, Ludwig van Beethoven, Wolfgang Amadeus Mozart, Michelangelo Buonarroti, Leonardo da Vinci, Salvador Dali, Vincent van Gogh, Constantin Brâncuşi, Mihai Eminescu, William Shakespeare, George Gordon Byron, Jelal ad-Din Muhammed Balkini/Rumi, Omarr Khayyam, Khalil Gibran ş.a., puterea lor de dăruire şi sacrificiu pe altarul evoluţiei umane.
Modelul/ Învăţătorul/Creatorul suprem însă pentru toţi creştinii rămâne Isus Hristos.
Îmbin ambele metode de lectură: clasică şi virtuală. Preferată rămâne, totuşi, metoda clasică. Sunt cărți la care e de revenit periodic: Biblia, Coranul, Bhagavat-Gita, Ramayana, Upanishads ş.a.
În liceul Mircea Eliade, bazele căruia le-am pus în 1990 împreună cu un grup de entuziaști de care-mi amintesc cu multă recunoștință (Valentina Lungu, Maria Gâscă, Margareta Dușciac, Ion Grati, Victor Cobzac, Ana Chioibaș Veronica Postolache, Tatiana Babuc, Diana Isac Senic, Ana Tabac, Natalia Vangheli, Oleg Botnaru, Maria Rusnac, Nadejda Climașevschi,Galina Negară, Zinaida Cupcea, Maria Luca, Maria Chicu Prisăcuță, Iulia Țugulea,Valeriu Mereuță, Veronica Nereanu ș.a.) exista un adevărat cult al cărții, alimentat printr-un tact deosebit de șefa bibliotecii Veronica Revuțchi. Am reușit să adunăm o bibliotecă impresionantă, în mare parte din donații din România și a propriei biblioteci.
De fapt ne-am propus educarea și instruirea unei generații libere de prejudecăți, capabilă să valorifice moștenirea spirituală și să intervină fără frică în spectacolul lumii pentru a-l modifica (Mircea Eliade).
La actul de creație, în cadrul orelor de curs, dar și a activităților extrașcolare, erau invitați cu toții: profesorii, părinții, liceenii… Astfel, pe lângă dezvoltarea aptitudinilor literare, muzicale, artistice, a artelor plastice, devenise o tradiție și organizarea, sub coordonarea profesoarei Veronica Postolache a manifestările prilejuite de Zilele Mircea Eliade. Erau zile de sărbătoare și reflecții, în cadrul cărora profesori, liceeni, studenți, de pe ambele maluri ale Prutului încercau descoperirea drumului spre Sine …
R.R.:Ce visuri aşteptaţi să vi se împlinească?
I.G.C.: Desăvârşirea este visul cel mare…
Spunea cineva că lumea se împarte în chinuiţi şi mântuiţi. Calea spre mântuire, puterea de a ierta şi a nu mai judeca, începe prin înţelegerea faptului că „ chiar dacă Hristos s-ar naşte de mii de ori în Bethleem, dar nu şi în noi, totul e pierdut” (Angelus Silesius).

A intervievat: Raia Rogac pentru Revista „Curtea de la Argeș”, „Săptămânalul”, „Literatura și Arta”

Înscrie-te în PNȚCD

Dacă vrei sa fii membru al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat descarcă această cerere de adeziune, completeaz-o, semneaz-o și mergi la cel mai apropiat sediu PNȚCD din localitatea ta.

Adresa de e-mail: secretariat@pntcd.ro

Cerere de adeziune

Presa despre noi


La multi ani, PNTCD!
Se implinesc azi 92 de ani de la fuziunea Partidului National Roman din Transilvania al lui Iuliu Maniu cu Partidul Taranesc al lui Ion Mihalache, la 10 octombrie 1926 luand fiinta Partidul National Taranesc. Radacinile PNTCD sunt, insa, cu mult mai vechi, atat in linia ardeleana, cat si a vechiului regat: Corneliu Coposu l-a considerat fondator pe Mitropolitul Ortodox al Ardealului, Andrei Saguna, Declaratia citita de acesta in 1848 la Marea Adunare de la Blaj fiind asumata ca act al partidului din Transilvania; deopotriva, figura lui Constantin Dobrescu Arges, fondatorul miscarii taraniste din Vechiul Regat in secolul al XIX-lea nu poate fi uitata.

De aceea data fuziunii reprezinta nu o intemeiere, ci o coagulare a doua forte politice care au unit o istorie. La multi ani, PNTCD!

12967430_1319763328038164_1400866242760097946_o


Citeşte


Un Weekend pentru Familie!
42758767_692106127818905_4483027013195530240_n
Citeşte


Sondaj făcut de americani în România
Dat publicității la data de 31.07.2018 Center for Insights in Survey Research (IRI), un centru de sociologie din SUA, care este un proiect al International Republican Institute a efectuat un studiu sociologic complex în România, una dintre teme fiind cea politică. În cadrul sondajului, oamenii au fost întrebați ”Dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri cu cine ați vota?”. IRI împarte răspunsurile în două categorii: cei care își exprimă opțiunea de vot și cei care sigur vor merge la vot. Sondajul arată că PNȚCD-ul este o opțiune viabilă pentru electoratul românesc la viitoarele alegeri.

1

2

3

4

5

6

7

8

Sursa:http://www.iri.org/resource/romania-poll-majority-support-western-institutions-see-widespread-corruption


Citeşte

Facebook




© Copyright 2013 PNTCD

DECLARAȚIE

 

×