AURELIAN PAVELESCU - PROGRAMUL PREZIDENȚIAL: suveranitatea sănătății naționale

În Europa există trei modele de sisteme de sănătate publică tradiționale
modelul Beveridge, modelul Semashko și modelul Bismarck- primele două fiind finanțate, organizate şi gestionate de stat, doar modelul Bismarck fiind finanțat prin sistemul asigurărilor sociale obligatorii.

Regimul comunist a adoptat modelul Semashko, finanțat, organizat şi gestionat de stat. În trei decenii au fost puse bazele unui sistem de sănătate de stat complet gratuit: o rețea de spitale și dispensare până în ultimul cătun, cabinete medicale în școli și întreprinderi, o școală de medicină renumită în lume, o puternică industrie farmaceutică. În același timp, au fost construite o vastă rețea de stațiuni balneo-climaterice și turism, baze şi cluburi sportive. Sistemul sanitar nu a fost o invenție a regimului comunist, fiind un mare succes, iar țara avea atunci 22 de milioane de locuitori, iar nu 15 milioane câți suntem în prezent.

Fără nicio dezbatere publică, în atmosfera de culpabilizare a regimului comunist, s-a trecut la modelul Bismarck, singurul construit pe sistemul asigurărilor sociale, model legat de modelul economic și social german, cel mai puternic din Europa. De la bun început, sistemul nu avea nicio şansă de reuşită în România, adusă în sapă de lemn şi colonizată.

Noul model a fost opera big pharma și oligarhiei securistice interne, cu votul parlamentului și încuviinţarea Preşedintelui. Viața și sănătatea românilor au fost și ele privatizate, azi cel mai bolnav și mai sărac popor din Europa. Industria farmaceutică națională a fost desființată, iar comerţul cu medicamente a fost confiscat de rețele. Zeci de mii de medici şi sute de mii de asistenţi medicali – unii dintre cei mai bine pregătiți din Europa -, au fost nevoiţi să plece din țară, fiind organizate adevărate târguri de carne vie pentru a acoperi deficitul din Franţa, Italia, Marea Britanie, Germania, Austria etc., investițiile statului în educația lor fiind cu mult mai puțin importantă decât funcția lor socială.

Sistemul sanitar românesc trebuie să revină la principiul finanțării, organizării şi gestionării de stat și să asigure dreptul la sănătate pentru toţi cetățenii români. Este un drept istoric câştigat de popor și care și-a dovedit viabilitatea. Întregul sistem de corupție al caselor de sănătate și al intermediarilor de medicamente, al contractelor finanțate de stat și cardul de sănătate, care îngrozește populația, urmează să dispară. Utilitatea sistemului privat nu poate fi contestată, adresându-se unor anumite categorii sociale şi putând satisface nevoi suplimentare.

Prevenția va avea rolul central, ca în toate sistemele europene, cel mai important mijloc fiind școala. Societatea este azi captivă industriei farmaceutice, care a reușit o adevărată medicalizare a vieții oamenilor printr-o propagandă agresivă, în aceeași măsură cu industria fast-food, o frăție fatală pentru sănătatea cetățenilor. Statul este dator să apere societatea, iar școala este cel mai important mijloc.