AURELIAN PAVELESCU - PROGRAMUL PREZIDENȚIAL: relațiile cu UE și NATO
1.1. Suveranitatea este principala obligație constituțională, iar Preşedintele primul chemat s-o respecte, el este suveranist. Art. 1 din legea fundamentală dispune că” statul este suveran”; art. 2 aşează suveranitatea poporului” la temelia Constituției; Președintele jură să apere suveranitatea: “Jur să-mi dăruiesc toată puterea să apăr suveranitatea României. Așa să-mi ajute Dumnezeu!”, iar art. 118 care reglementează forțele armate dispune: “Armata este subordonată exclusiv voinței poporului pentru garantarea suveranității statului”.
Președinții României, în mod special ultimii doi, au adoptat narativul globalist, suveranismul fiind etichetat extremism. Mulți dintre liderii de opinie s-au raliat și ei, din neștiință sau ticăloşie.
Principiile Preşedintelui în relația cu UE sunt: 1. Constituția României nu este negociabilă, așa-zisul drept european fiind subsecvent și aplicabil numai dacă nu încalcă norma constituțională; 2. eliminarea tuturor discriminărilor la care sunt supuși românii; 3. România va fi scoasă din pactul fiscal, care obligă la deficitul maxim de 3%, acesta fiind un instrument de blocare a dezvoltării țării. Statele occidentale s-au dezvoltat zeci de ani pe deficite de zeci de procente și pot încălca deficitul fără să li se întâmple nimic; 4. până când nu se vor închide minele de cărbune în toată UE, România le va deschide, iar pactul verde nu se va aplica în detrimentul locurilor de muncă și veniturilor românilor; 5. față de spațiul Schengen, Preşedintele va uza de dreptul de veto, până când Austria va ceda; 6. Ideologia LBGT nu va avea susținerea statului român, drepturile minorităţior fiind respectate; 7. migrația nu va fi acceptată de România, până când diaspora nu se va întoarce acasă; 8. România nu va accepta transformarea UE într-o organizație militară, aflându-se la graniţa de est care expune țara unui război prin proxy; 9. orice inițiativă pentru adoptarea Constituției europene va fi respinsă.
1.2. Art. 10 din Constituție prevede: “România întreține și dezvoltă relații paşnice cu toate statele și, în acest cadru, relații de bună vecinătate, întemeiate pe principiile și pe celelalte norme general admise ale dreptului internațional.”
Constituția obligă statul român la o politică a păcii. Din perspectivă istorică, România nu poate uita că, fiind a patra țară contributoare la înfrângerea nazismului, după URSS, SUA și Marea Britanie, la Conferința de pace am fost considerați țară învinsă și am fost cedați lui Stalin la masa verde. România a plătit un preț prea mare ca să uităm, fiind decimată întreaga intelectualitate interbelică, întreaga clasă mijlocie, sute de mii de victime în închisori și un regim teribil de represiune de 45 de ani, pentru ca în 1990 același occident să culpabilizeze poporul român şi, drept “recompensă”, să ne colonizeze sub alte forme, dar cu consecințe la fel de grave, precum sovieticii.
România va acționa în scopul întăririi capacităților defensive în cadrul NATO, organizația având, potrivit tratatului, un scop defensiv.
Potențialul economic al țării va fi îndreptat, înainte de toate, în programele sociale și de dezvoltare economică și ieșire a țării din colonialismul de tip african. România are nevoie mai mult de copii și familii, decât de bombe.
