Alexandru Ștefănescu, președinte al CNC: “PNȚCD reprezintă esența spiritului românesc și este partidul care exprimă felul nostru de a fi”
Sunt foarte entuziasmat de ceea ce se întâmplă astăzi aici. M-a întrebat un ziarist de ce sunt la PNȚCD și i-am răspuns pentru că-mi place să văd oameni frumoși. Nu este vorba numai de înfățișare ci și de un fel de -a fi, de o noblețe pe care le recunosc imediat.
Aș putea să fac un experiment cu public, să mi se aducă un necunoscut să stau de vorbă cu el și voi spune după câteva minute dacă e țărănist sau pesedist sau dacă are vocație de țărănist sau pesedist. E o deosebire uriașă.
Sunt critic literar și de zeci de ani încerc să descifrez în tinerii necunoscuți talentul literar. Mă mândresc cu faptul că am avut clarviziune politică atunci când Aurelian Pavelescu era prea puțin cunoscut dar am știut că va fi un învingător și că va duce PNȚCD, împreună cu noi, la renaștere, datorită formidabilei lui dârzenii. Nu numai că este foarte pregătit. Am stat de vorbă o zi întreagă despre literatura română. I-am multumit lui Dumnezeu că nu face istorie și critică literară pentru că ar fi fost un concurent foarte primejdios: știe și literatură, știe și istorie.
Are această dârzie care mă face să mă gândesc la două versuri dintr-un poet român: Sapă, sapă/Până când vei da de apă. Multă vreme, pământul în care a săpat a fost uscat dar nu și-a pierdut nicio clipă credința că-și va găsi izvorul. Și l-a găsit, în timp ce alții îl săpă, îl sapă pe el.
Am fost acostat în ultimele zile de mai mulți falși țărăniști care au încercat să mă convingă că nu trebuie să mai fiu alături de Aurelian Pavelescu iar alții m-au rugat să intermediez o revenire a lor. Acesta e cel mai bun semn. Înseamnă că ceva se schimbă în bine în momentul de față și că cei care au trădat acest partid vor să-și recâștige poziția, pentru că ei merg numai la câștig. Nu merg, cum ați spune dumneavoastră, împreună cu partidul și în momentele grele.
Avem în această sală oameni de elită cu care am putea face zece guverne mai bune decât caraghiosul guvern condus de Victor Ponta. În mod curios, de neînțeles, oamenii de calitate sunt cei mai marginalizați și defăimați din România și asta de multă vreme.
Sunt invitat în mai toate orașele țării să țin conferințe sau întâniri să le vorbesc intelectualilor, studenților, elevilor, despre literatură. Și mă duc acolo cu cele mai bune intenții pentru că vreau să relansez interesul pentru literatură. Și să vedeți acolo, prefecți, președinți de Consilii Județene, alți demnitari, când află că sunt de la PNȚCD, fug și se ascund, li se face frică. Eu nu regret pentru că de multe ori îmi țin conferințele în fața unor săli pline de neveste și fiice de prefecți.
Sunt optimist dintotdeauna în legătură cu PNȚCD și nu este vorba de un optimsim superficial ci de o înțelegere a faptului că, dacă prin absurd, PNȚCD s-ar desființa, s-ar reînființa de la sine pentru că el reprezintă esența spiritului românesc. Nu este un partid ca oricare altul, care are o doctrină printre altele. Este partidul care exprimă felul nostru de a fi.
Atunci când nu va mai exista PNȚCD am putea să punem doliu în această țară, pentru că ar înseamna că nu mai există nimic românesc în această țară.
Am spus de multe ori, poate forțând un pic lucrurile, că dacă ar trăi astăzi Eminescu ar fi penețecedist. Nu în sensul că ar plăti sau nu cotizație, ci ar fi un susținător al nostru. Parafrazând versurile lui Eminescu s-ar putea spune despre useliștii de astăzi: Și apoi în sfatul Țării/ Se adun’ să se admire/ Activiști cu ceafa groasă/ Securiști cu nas subțire.
Mă bucur că mă primiți alături de dumneavoastră pentru că, poate că nu sunt eficient ca om politic, dar sunt un partizan sincer și dezinteresat al PNȚCD și vă spun: “La revedere, ne întâlnim la guvernare!”