Adevarata fata a "autenticilor"

                             Irineu Popescu, “nepotul” lui Ion Diaconescu, arestat

N-as fi vrut sa fac public, si eu, ceva regretabil, in fond. Un crud adevar. A fost condamnat definitiv cu o pedeapsa de 4 ani si jumatate cu executare, Irineu Popescu, unul dintre nepotii lui Ion Diaconescu, fostul Presedinte si Presedinte de Onoare al PNTCD. Ei, si ce daca, ar spune unii, ce legatura? Pai, da! Dl. Irineu a fost acel “nepot” care a declansat uriasul scandal al “nepotilor” vechiului lider taranist, scandal care a condus la bulversarea partidului la finele anilor 2000 si la eliminarea lui din viata politica. Ulterior, ce credeti ca s-a intamplat? Irineu Popescu, “jupanul” PNTCD de la Dambovita, a refuzat sa faca pasul inapoi in partid, sub protectia acceptata a Presedintelui Ion Diaconescu, pana cand, in urma cu zece ani, cel putin, sediul partidului de la Targoviste s-a inchis definitiv, la propriu, organizatia fiind, practic, distrusa, mai mult decat in orice alt judet din tara! Cand Milut, impreuna cu mine am preluat conducerea PNTCD, in 2007, Irineu si familia de la Dambovita s-au opus vehement oricarei schimbari, refuzand orice discutie despre deschiderea partidului la Dambovita. Au urmat ani si ani, pana spre 2013, cand Irineu, nepotii si stranepotii s-au jucat de-a “autenticii”, aflandu-se printre cei mai puternici detractori ai mei si ai ideii de innoire: ei erau mostenitorii “mistici”, deliranti ai “sufletului stramosilor”, evident, o adunatura de semidocti, pe care i-am dispretuit si ignorat, pe buna dreptate. In urma cu doi ani, am preluat sediul inchis si abandonat de vasnicii “nepoti”, ei insisi la vreo 65 de ani, cu politia: in sediul din centrul Targovistei crescusera buruieni, o ruina de neimaginat, sub domnia “mostenitorilor”. I-am dat afara si am numit un interimat din tineri, care au inceput prin a curata buruienile si a varui, a reface sediul parasit.
Se stia ca Irineu Popescu a fost trimis in judecata si condamnat in prima instanta in urma cu 3 ani, 2 ani, 1 an. Nu a renuntat la denigrarea partidului, nu a facut pasul inapoi, ca e “autentic”: imi amintesc, anul trecut l-am intalnit la o intrunire ciudata, batandu-se cu pumnul in piept ca este “taranist autentic”. L-am intrebat, daca este adevarat ca a primit o condamnare (e adevarat, in prima instanta). Si, atunci, de ce nu-si vede de treaba? M-a infruntat cu o ura nemaipomenita, secondat de familia lui de nepoti, mistuiti de propria nimicnicie, fara sansa de a-si intelege, macar, vreodata, neputintele si vinovatiile. Dumnezeu sa-i aiba in paza sa!